Sunt in total dezacord cu asta. Pentru a reforma/schimba mentalitatea tuturor romanilor, ar trebui:

1. O rupere clara de trecutul comunist, facuta printr-un proces al comunismului, similar cu cel de la Nuremberg, si care sa puna la locul lor, atat regimul criminal, instaurat cu tancurile rusesti, cat si nomenclaturistii PCR, indiferent daca mai sunt in viata – caz in care, din lipsa pedepsei capitale, confiscarea extinsa a averii (personale, afini) si inchisoarea pe viata ar fi o adevarata clementa. Asta, ar rezolva o mare parte din problema, eliminand stupida nostalgie comunista.

2. Intentarea unor procese, pentru crima de tradare a intereselor nationale – stiu, Codul Penal este foarte lax, in privinta asta! – celor care, cu buna stiinta, urmarind interese personale, fie actionand in favoarea unor entitati straine – sau amandoua – au condus tara la un dezastru:

– politic
– economic
– social
– cultural
– demografic

Simpla prezenta a unui individ, in viata politica de dupa ’89, in Guvern sau Parlament, este suficienta pentru inceperea unui proces unor anchete impotriva sa, urmand ca verdictul de vinovatie sa fie dat – sau nu – pe baza analizarii intregii lui activitati. Din nou, absenta pedepsei capitale, face ca pentru cei gasiti vinovati, confiscarea extinsa a averii (personale, afini) si inchisoarea pe viata, sa fie o pedeapsa plina de clementa. Acest lucru ar asana viata politica si economica, de increngatura oligarhiilor de partid, dand ocazia, celor care-si pot proba nevinovatia, sa stea la baza unei noi clase politice – sincer, ma indoiesc sa existe suficienti indivizi in categoria „nevinovati”, pentru a avea importanta…

3. Interzicerea detinerii de mijloace mass-media, de orice forma, fie si indirect, de catre persoane care fac parte din structuri politice, ale Justitiei, sau care sunt oameni de afaceri. De asemenea, pentru patronatul mass-media, interzicerea participarii la viata politica, ori in alte sfere ale economiei, in afara de mass-media. Cele doua enunturi anterioare pot sa para inter-schimbabile, dar exista nuante fine, care fac necesara abordarea din ambele perspective. Sigur, poate sa para extrem, dar presa CHIAR este a patra putere in stat, si asa cum celelalte trei puteri ale unui stat de drept, trebuie sa fie separate, si in cazul acesta, separatia trebuie sa fie clara. Astfel, se poate obtine o presa – in limitele omescului si ale libertatii de exprimare – cu adevarat libera.

Fara cele de mai sus, schimbarea mentalitatii unui intreg popor, condus de guvernanti „emanati” din fostul PCR, ori care se incadreaza perfect la acuzatia de tradare a intereselor nationale, si indobitocit si divizat cu ajutorul monopolului politic din presa, este imposibila. Si astfel, ajungem la un cerc vicios: ca sa schimbi mentalitatea romanilor, ar trebui ca oligarhia cripto-comunista din Romania, sa se „sinucida”, reformandu-se singura… Sau, sa avem parte de inca o revolutie, una reala, de data asta!