Daca as fi in locul lui Dragnea, sunt cateva lucruri pe care nu le-as face, nici picat cu ceara! Lucruri care, la prima vedere, mi-ar intari pozitia cvasi-dictatoriala, dar care pe termen mediu, ar declansa dezastre politice. Sau, si mai rau, o revolutie, ale carui rezultate nu ar fi decat sangeroase – ne-am lamurit, cu 27 de ani in urma, ce inseamna „fara violenta”…
In primul rand, as face o extrapolare simpla, plecand de la trei intrebari si raspunsuri elementare:
– Cati oameni pleaca la plimbare, cand afara este in ger naprasnic? Putini…
– Dar cand este cald? Mult mai multi…
– Cati oameni au manifestat pe data de 11, pe ger? Putini…
Asa ca, nu m-as lua dupa aparenta liniste din tara, si as incetini procesul instalarii dictaturii. In primul rand, as lasa decapitarea DNA pentru alta data. L-as lasa si pe Coldea sa treaca cu bine prin ancheta interna, si le-as transmite, si lui Coldea, si Codrutei, sa stea cuminti, ca de nu…
Pe urma, as lasa naibi legea amnistiei/gratierii, si m-as baza pe metoda care a dat rezultate acceptabile, timp de 27 de ani: cea a imunitatii parlamentare, si a coruptilor din instante. Nu cei din boxa acuzatilor, ci aia care judeca…
In general, avand patru ani la dispozitie, as incepe sa fac totul, pas cu pas. Pasi de teleormanean, nu de sibian. Ca veni vorba de sibieni: cu Marele Mut, NU as declansa un razboi total. Popularitatea lui este erodata, dar nu chiar asa de masiv, si orice incercare de a scoate Ficusul din ghiveci, poate avea efecte neprevazute, cum ar fi transformarea lui intr-un erou anti-pesedist…
Da’ am o problema: daca as face toate astea, exista o sansa serioasa sa-mi rup gatul, mai rau… Adevarul este ca Dragnea, si sistemul, in general, nu are alta optiune, decat sa ia atitudine de buldozer – sau de tanc, daca este cazul – si sa striveasca orice mai sta in calea unei dictaturi reale. Facand insa asa, apar alte inconveniente.
In primul rand, risca reactii dure, de strada. Chestiune complet imprevizibila, pentru ca o multime furioasa, chiar este capabila de orice nebunie – sau eroism, depinde de care parte a gardului Parlamentului privesti… In al doilea rand, risca sa dezvaluie lumii toate legaturile transpartinice, pe care PSD le are. Deja, in procesul de mazilire a sefei DNA, fata hidoasa a politicii romanesti s-a aratat: personaje politice care ar trebui sa fie de un antagonism perfect, par sa-si frece mainile, la unison, in asteptarea decapitarii DNA. Ori, asta nu este bine, ar putea sa trezeasca la realitate multi oameni, care sa inteleaga ce legaturi exista intre idolii lor, presupusi anti-pesedisti, si PSD.
Adevarul este ca, desi se pare ca Dragnea da sah, si rade orice piese in calea lui, pregatind un sah-mat la democratie si statul se drept, in realitate i-ar conveni o situatie de pat. Altfel, risca sa ajunga sa transforme partida de sah, intr-o partida de box, cu poporul. Si pe asta, o pierde, sigur. Sa dea Dumnezeu sa nu vada in ce se baga…